Întrebări pentru 1-on-1, grupate pe situația în care ești

Echipa HR 365 · verificat 2026-09-02 · 5 min de citit

Un 1-on-1 bun are trei-patru întrebări si le repetă de la o dată la alta, pentru că valoarea vine din comparație, nu din varietate. Ce se schimbă e situația: primul 1-on-1 cu un om nou, unul de rutină si unul cu cineva care pare demotivat cer seturi diferite.

Regula de bază: nu e ședința ta

Cea mai frecventă formă eșuată de 1-on-1 e raportul de activitate: omul spune ce a făcut, managerul confirmă, amândoi pleacă cu senzația că s-a bifat ceva. Statusul se poate transmite în scris în trei minute. Întâlnirea e pentru ce nu se scrie: unde s-a blocat, ce nu e clar, ce decizie așteaptă de la tine.

Setul 1 — primul 1-on-1 cu un om nou

• Ce ți-a fost cel mai neclar în prima săptămână? (întrebarea asta prinde golurile din onboarding cât mai pot fi reparate)
• De la cine ai primit cel mai mult ajutor până acum? (îți arată cine e mentorul real, care nu e întotdeauna cel numit)
• Ce ai nevoie de la mine ca să nu te blochezi?
• Cum preferi să primești feedback: pe loc sau la o discuție separată?

Ultima întrebare pare procedurală si e cea mai utilă pe termen lung: îți spune cum să porți toate discuțiile dificile de acum înainte, si o afli înainte să ai una.

Setul 2 — 1-on-1 de rutină

• Ce te-a ținut pe loc de data trecută până acum?
• Ce ai făcut si nu a observat nimeni?
• Ce decizie aștepți de la mine?
• Ce ar trebui să fac eu diferit?

A doua întrebare merită explicată. Cea mai mare parte din munca bine făcută e invizibilă, iar oamenii nu si-o revendică singuri, mai ales cei care lucrează cel mai bine. Întrebarea le dă permisiunea si îți dă ție material pentru evaluare — material pe care altfel nu îl afli niciodată.

A patra e cea care se evită. Pusă constant, la fiecare întâlnire, primește răspunsuri reale abia de la a treia sau a patra oară. Pusă o dată, din curiozitate, primește „nimic, totul e bine" si atât.

Setul 3 — când cineva pare demotivat

Întrebarea proastă aici e „e totul în regulă?". Se răspunde cu „da" în două secunde si închide discuția. Întreabă despre fapte, nu despre stare:

• Ce s-a schimbat în ultimele săptămâni în ce lucrezi?
• Din tot ce faci acum, ce ai da altcuiva mâine, dacă ai putea?
• Ce te-a enervat cel mai tare luna asta?
• Ce parte din muncă îți place cel mai mult — si cât din timp îți ia?

Ultima pereche de întrebări e cea mai productivă din tot articolul. De obicei răspunsul e că partea preferată ocupă 10% din timp, iar restul s-a umplut cu altceva. Asta e o problemă rezolvabilă, spre deosebire de „nu mai am chef", care nu e.

Setul 4 — 1-on-1 dinaintea unei evaluări

• Care crezi că a fost cea mai bună lucrare a ta din perioada asta?
• Ce ai face altfel dacă ai relua-o?
• Ce ai vrea să facă rolul tău peste un an si nu face acum?
• Ce te-ar face să rămâi aici încă doi ani?

Ce nu întrebi si ce nu faci

• Nimic despre viața privată, sănătate sau familie, oricât de prietenoasă e relația.
• Nimic despre colegi, formulat ca evaluare a lor. „Cum merge colaborarea cu X" e în regulă; „ce părere ai despre X" nu.
• Nicio întrebare la care nu ești pregătit să dai un răspuns sau o acțiune. Întrebările fără urmări îi învață pe oameni că întâlnirea e formală.
• Nu anula. Un 1-on-1 amânat de trei ori la rând comunică mai clar decât orice ai spune în al patrulea.

Ultimele cinci minute, care fac diferența

1. Manager — rezumă cu voce tare ce s-a decis, ca să vă asigurați că ați înțeles la fel
2. Manager — scrie cele două-trei puncte, unde le vede si omul, nu doar în caietul lui
3. Manager — începe întâlnirea următoare de la ele — altfel notele nu servesc la nimic

Ce notezi si unde

Notele de la 1-on-1 au o singură regulă care contează: le vede si omul. Un caiet personal al managerului produce, în timp, o versiune a discuției pe care celălalt nu o cunoaște — iar la evaluare apar surprize care nu ar fi trebuit să existe.

• Deciziile luate, formulate ca acțiuni cu responsabil si termen. Nu „discutăm despre X", ci „eu vorbesc cu Y până vineri".
• Ce a cerut omul si nu a primit încă. E lista pe care o verifici prima data următoare si singurul mod de a nu pierde cereri legitime.
• Observațiile pentru evaluare, scrise atunci, nu reconstituite peste șase luni. Trei rânduri pe lună înseamnă o evaluare bazată pe fapte.

Ce nu se notează: aprecieri despre persoană, stări de moment si orice ține de viața privată, chiar dacă a fost spus voluntar. Un jurnal de acest fel nu ajută pe nimeni si devine o problemă în ziua în care cineva îl cere.

Cât de des si cât de lung?

Săptămânal sau la două săptămâni, 30 de minute. Lunar e prea rar ca să prindă lucrurile cât sunt mici; o oră săptămânal e greu de susținut si se anulează primul.

Ce fac dacă omul nu are nimic de spus?

De obicei înseamnă că nu a înțeles la ce e întâlnirea sau că răspunsurile precedente nu au avut urmări. Începe cu setul 2, întrebarea a treia — „ce decizie aștepți de la mine" produce aproape întotdeauna ceva.